ÎNCĂLȚĂMINTE s. f. sg. (Adesea cu sens colectiv) Obiect făcut de obicei din piele și avînd o talpă solidă, care servește să acopere și să protejeze picioarele. Magazin de încălțăminte. ▭ Dulăul se apropie de noi, ne miroase hainele, încălțămintea, își clatină coada stufoasă. STANCU, U.R.S.S. 39. Neculai Pălitu era un ciobotar vestit, dar numai pentru încălțăminte groasă. HOGAȘ, DR. II 152.