ÎNDEPLINIRE, îndepliniri, s. f. Înfăptuire, executare, realizare, efectuare. Îndeplinirea planului cincinal ne va duce cu mult înainte pe calea înfloririi patriei noastre. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 3-4, 14. Este bine cunoscut faptul că îndeplinirea sarcinilor poate fi asigurată doar atunci cînd sarcina trasată este însoțită imediat de un control sistematic al executării. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2701. ◊ Expr. A aduce la (sau, învechit, întru) îndeplinire = a îndeplini. Am adus întru îndeplinire tot ceea ce ne-ați poroncit. CREANGĂ, P. 272.