ÎNDURĂTOR adj. verb. ÎNDURA. Care se îndură, care arc milă, milostiv: îl iubeau Moldovenii ca pe lumina ochilor lor, pentru că era ~, drept, inimos și darnic (ISP.); ar fi și mai făcut multe lucruri în țară bune, că era un Domn milostiv și ~ (N.-COST.) ¶ ¶ C. NEÎNDURĂTOR.