ÎNFIORA (-fior, -fiorez) I. vb. tr. A da fiori, a face să-l treacă fiori, să se cutremure de spaimă, a îngrozi: țipătul lugubru ai cucuvelii m’a înfiorat; Ⓕ: un vast de moarte înfioară valea și cerul se întunecă de atîta grozăvie (VLAH.). II. vb. refl. A-l trece fiori, a se îngrozi, a se cutremura de spaimă: se deteră la nelegiuiți, de care mintea omenească se înfioară (ISP.); Ⓕ: se înfioarează pămîntul și marea cu toți peștii în ea (ODOB.).