ÎNGRĂȘA (-graș) vb. tr. și refl. 1 A (se) face (mai) graș: parcă mă ’ngraș, cînd mă uit la voi (DLVR.); (P): ochiul stăpînului îngrașă calul, cînd stăpînul își supraveghează avutul, acesta sporește; (P): nu se mai îngrașă porcul în ziua de Ignat, se zice cuiva care se apucă prea tîrziu să repare un lucru care trebuia făcut înainte; (P): omul, de ce-i place, de-aia se ’ngrașă, fie-căruiu îi priește tot ce-i face plăcere ¶ 2 🚜 A (se) face mai roditor, a gunoi: ~ pămîntul cu gunoiu [lat. *ingrassiare].