ÎNSTELAT, -Ă, înstelați, -te, adj. (Despre cer, p. ext. despre noapte) Cu stele, plin de stele. Duios răsună cavale-n noaptea înstelată. MACEDONSKI, O. I 181. În noaptea înstelată, Călcînd pe vîrf de codri, pe-al apelor măriri, Trecea cu barbă albă... Moșneagul rege Lear. EMINESCU, O. I 63. Calcă a mărilor adîncuri, Luînd călăuzire din cerul înstelat. NEGRUZZI, S. II 193.