ÎNSUMA, însumez, vb. I. Tranz. A aduna laolaltă, a totaliza, a conține, a cuprinde. Orice operă poetică însumează o serie de particularități stilistice. ▭ Țăranii muncitori cu gospodării individuale au primit cu titlu definitiv terenuri agricole, rezerve de stat, însumînd o suprafață de 65000 ha, iar 93000 ha sînt în curs de predare. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2893.