întretăia [At: KLOPȘTOCK, F. 309 / P: ~tă-ia / Pzi: ~tai / E: între + tăia] 1-2 vt A tăia ceva de-a curmezișul (la mijloc sau) în mai multe locuri. 3 vt (Fig) A întrerupe ceva prin tăiere. 4 vrr (Nob) A se tăia unul pe altul. 5 vrr (D. linii, drumuri etc.) A se intersecta.