ÎNVÎRTITURĂ, învîrtituri, s. f. 1. Faptul de a se învîrti; mișcare în cerc, învîrtire. Hora se sparse după două învîrtituri. ♦ Întorsătură, ocol. Turcilor că poruncea, Ca neferi îi trimitea Tot în țeara Moldovei, La-nvîrtitura Schelei S-aducă piatra Morii. TEODORESCU, P. P. 567. 2. Fig. Manevră, șiretlic. La întoarcere i-a povestit ea toată istoria, toate stăruințele și învîrtiturile unchiului, pînă să înduplece pe mama lor. VLAHUȚĂ, O. AL. II 16.