înțiglat, ~ă a [At: JIPESCU, O. 5 / V: (reg) ~țăg~, ~țeg~ / Pl: ~ați, ~e / E: înțigla] (Reg) 1 (D. un obiect) Ascuțit. 2 (D. un sunet sau glasul cuiva) Ascuțit și ridicat. 3 (Fig; d. glas) Aspru. 4 (D. glas) Răstit. 5 (Pex) Necioplit. 6 (D. alimente) Foarte acru. 7 (D. alimente) Iute. 8 (D. pământ) Plin de gunoi.

înțăglat, ~ă a vz înțiglat

înțegla v vz înțigla

înțeglat, ~ă a vz înțiglat

înțigla [At: ALEXI, W. / V: (reg) ~țeg~, (cscj) ~li / Pzi: ~lez / E: în + țiglă] (Reg) 1 vt A ascuți. 2 vr (Fig) A vorbi cu glas ridicat, răstit și ascuțit Cf pițigăia. 3 vt (Reg) A străpunge. 4 vt (Reg) A pune la frigare.

înțigli v vz înțigla

înțeglà v. Munt. Tr. a ascuți: săgețile și-a înțeglat POP.

înțeglat a. ascuțit: greerii începură înțeglatul concert.

înțăglát și (maĭ rar) înțiglát, -ă adj. (d. țaglă). Vest. Înțepenit, țeapăn (în mers, în mișcărĭ): un Țigan înțăglat în uniformă. Înfipt, înțepat: voce înțiglată. Adv. Mitocanca răspunse înțăglat.

înțăgléz și (maĭ rar) înțigléz v. tr. (d. țaglă, frigare). Vest. Înțepenesc (mersu, mișcările). Ascut și aspresc (vocea). V. refl. Merg țeapăn: Țiganu se înțăgla în uniformă. Mă înfig, vorbesc ascuțit și aspru: mitocanca se înțăgla la ĭa. V. înțiglesc.

înțiglésc v. tr. Nord. Trag în țiglă, pun în frigare.

înțigléz, V. înțăglez.

înțigla (a ~) (pop.) (desp. -ți-gla) vb., ind. prez. 1 sg. înțiglez, 3 înțiglează; conj. prez. 1 sg. să înțiglez, 3 să înțigleze

înțigla (a ~) (pop.) (-ți-gla) vb., ind. prez. 3 înțiglează

înțigla vb. (sil. -gla), ind. prez. 1 sg. înțiglez, 3 sg. și pl. înțiglează

ÎNȚIGLAT adj. v. ascuțit, pițigăiat, subțire.

înțiglat adj. v. ASCUȚIT. PIȚIGĂIAT. SUBȚIRE.

înțigla, înțiglez, vb. I (reg.) 1. a ascuți. 2. (refl.) a vorbi cu glas răstit și ascuțit; a se pițigăia. 3. a înțepa, a străpunge.