ȘARJA, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală, a exagera (în redarea unui personaj, a unei idei etc.), a cădea în exagerare. În Muza de la Burdujeni, C. Negruzzi, ca și Alecsandri în «teatrul» său, se arată critic, șarjînd însă, ca și Alecsandri. IBRĂILEANU, SP. CR. 110. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca violent (folosind arme albe). Escadroane de jandarmi călări șarjează manifestațiile șomerilor. C. PETRESCU, O. P. II 191.