șleáhtă f., pl. șlehte (rus. rut. slĕáhta, pol. szlachta, nobleță, d. vgerm. slahta, ngerm. geschlecht, neam, rasă). Nobilimea leșească (orĭ și cea rusească) de odinioară. Fig. Iron. Clică, gașcă, ceată de oamenĭ vrednicĭ de dispreț. – Și șlahtă (după pol.). V. pospolită, moțpan.