șlep n., pl. urĭ (d. germ. schlepp-[kahn], adică „luntre tîrîtă”, de unde și bg. šlep și rus. šlĭup, corvetă, și šlĭúpka, șalupă, care corespunde cu ol. sloep. V. șalupă). Bastiment de fer, lat, fără catarge, remorcat de vapoare și care servește la dus marĭ cantitățĭ de marfă. V. ceam.