ȘMECHERIE, șmecherii, s. f. Faptul de a fi șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug, stratagemă. Numai cu șmecherii umblă. SADOVEANU, O. VII 330. Porniră împreună, fiecare cu cîte două urcioare și aide, aide, de vorbă ajunseră la fîntîna ielelor. Aci fata umblă cu șmecherii. ISPIRESCU, L. 324.