șperț Acest cuvînt s-a bucurat de o mare circulație în perioada dintre cele două războaie mondiale și a dat mai multe derivate : sperțar, șperțui, șperțuială. Primul dicționar care îl inserează este DLRLC, iar DLRM îl reproduce fără etimologie. Pare neîndoios că e același cuvînt cu bg. шперц „passe-partout”, înregistrat de РСБКЕ, fără etimologie. Înțelesul este ușor de analizat : bacșișul deschide orice ușă. Cuvîntul bulgar pare derivat de la germ. sperren „a închide” (cu prefix, și „a deschide” : aufsperren). Dar deoarece un asemenea derivat nu există în germană, iar în bulgară nu a avut de la ce să fie format, căci rădăcina nu e cunoscută (sufixul ar putea fi eventual -eu), trebuie să căutăm altă cale. Atît cuvîntul romînesc cât și cel bulgăresc ar putea avea la bază un compus german, de tipul Sperrzeug, pe care Sachs-Villatte îl traduce cu „trousseau de crochets”. Evident, ar mai rămîne de lămurit de ce a dispărut partea. finală, ceea ce însă n-ar fi de loc surprinzător la un cuvînt de origine germană (vezi rașpă < germ. Raspel) și mai cu seamă la unul compus (vezi branț < germ. Brandsohle, SCL, VII (1956), p. 271; sfanț < zwanziger; vinclu < Winkelhaken etc.; vezi și gref de la engl. grape-fruit), cum și raportul dintre cuvîntul romînesc și cel bulgăresc. E greu de crezut că provin unul din celălalt, dar formarea independentă nu e nici ea plauzibilă.