ștérgură, șterguri, (ștergar, ștergător), s.f. 1. Prosop țesut din cânepă, cu zimțișori la capete: „Rupe tri fire de mătasă și i-i le dă la Ion în mână și on ștergari ales cu flori, făcut fain, o ștergură, cum să zâce la noi p-aici” (Bilțiu, 2007: 185). 2. Piesă textilă de mari dimensiuni, țesută în patru ițe, ornamentată cu motive geometrice sau florale; se atârnă la icoane sau blide: „Pe pereți, cu șterguri multe” (Calendar, 1980). – Din șterge „a curăța” + suf. -ură (Scriban, DER, DEX, MDA).