știobâlcăit sn [At: CIAUȘANU, GL. / V: (reg) șto~ / Pl: ~uri / E: știobâlcăi] (Reg) 1 Zgomot produs de un lichid, prin clătinare într-un vas Si: (reg) știobâlcăială (1), știobâlcăire (1). 2 Scufundare cu zgomot în apă Si: (reg) știobâlcăială (2), știobâlcăire (2). 3 Bălăcire (la scăldat) Si: (reg) știobâlcăială (3), știobâlcăire (3).