țárină, țarine, (țarnă, țârnă, țarincă), s.f. 1. Câmp semănat, ogor: „...Tăt o aldină galbină / Ș-oi zbura peste țarină” (Țiplea, 1906: 438). 2. Parte a ogoarelor care înconjoară vatra satului. 3. Pământ: „Tata-i sub țârna uscată” (Papahagi, 1925: 169). ■ În exp. țarina de fân = cosalău. – Cf. srb. carina „bir, dare” (DER, DEX, MDA).