țintirím, țintirimuri, (țântirim, sintirim, sântirim), s.n (reg.) Cimitirul din apropierea bisericii: „Unde să ne întâlnim, / În poartă la țintirim” (Ștețco, 1990: 53). ■ „Țîntirim se numește cel de la biserică; acolo se îngroapă bogații” (ALRRM, 1969: 243). ■ Cel mai cunoscut țintirim din Maram. este Cimitirul Vesel din Săpânța. ■ Termen specific subdialectului moldovenesc (Tratat, 1984: 231). (Trans., Maram. și Bucovina). – Din magh. cinterem „cimitir” (Densusianu, după DER; MDA).