opțiuni
  • info

5 definiții pentru îmblânzit

Explicative DEX

ÎMBLÂNZIT, -Ă, îmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui; domesticit. – V. îmblânzi.

ÎMBLÂNZIT, -Ă, îmblânziți, -te, adj. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui; domesticit. – V. îmblânzi.

îmblânzit, ~ă a [At: ISPIRESCU, L. 7 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmblânzi] 1 (D. animale sălbatice) Deprins să se supună omului (pentru a aduce foloase) Si: domesticit, (înv) blânzit. 2 Care a devenit (mai) blând Si: calmat, domolit, liniștit, potolit, (înv) blânzit.

ÎMBLÎNZIT, -Ă, îmblînziți, -te, adj. (Despre animale sălbatice) Făcut să-și piardă sălbăticia, să se obișnuiască cu omul și să se supună (într-o oarecare măsură) voinței lui; domesticit. ♦ (Rar) Blînd. Și prin tufele de mături ce cresc verzi, adînce, dese, Păsări îmblînzite-n cuiburi distind penele alese. EMINESCU, O. I 43. ♦ (Despre oameni, despre caracterul sau manifestările lor) Făcut sau devenit (mai) blînd; domolit, liniștit, potolit. Fusese străin, ș-acuma deodată privea cu ochii îmblînziți la uncheșul Mihu. SADOVEANU, O. VII 101.

Sinonime

ÎMBLÂNZIT adj. 1. v. domesticit. 2. v. calmat.

ÎMBLÎNZIT adj. 1. domesticit, (înv.) dumesnicit. (Animal sălbatic ~.) 2. calmat, domolit, îmbunat, împăcat, liniștit, potolit. (Om ~ după o enervare.)

Intrare: îmblânzit
îmblânzit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblânzit
  • ‑mblânzit
  • îmblânzitul
  • îmblânzitu‑
  • ‑mblânzitul
  • ‑mblânzitu‑
  • îmblânzită
  • ‑mblânzită
  • îmblânzita
  • ‑mblânzita
plural
  • îmblânziți
  • ‑mblânziți
  • îmblânziții
  • ‑mblânziții
  • îmblânzite
  • ‑mblânzite
  • îmblânzitele
  • ‑mblânzitele
genitiv-dativ singular
  • îmblânzit
  • ‑mblânzit
  • îmblânzitului
  • ‑mblânzitului
  • îmblânzite
  • ‑mblânzite
  • îmblânzitei
  • ‑mblânzitei
plural
  • îmblânziți
  • ‑mblânziți
  • îmblânziților
  • ‑mblânziților
  • îmblânzite
  • ‑mblânzite
  • îmblânzitelor
  • ‑mblânzitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmblânzit, îmblânzităadjectiv

  • 1. (Despre animale) Deprins să se supună omului și să trăiască în apropierea lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: domesticit
    • 1.1. rar Blând. DLRLC
      sinonime: blând
      • format_quote Și prin tufele de mături ce cresc verzi, adînce, dese, Păsări îmblînzite-n cuiburi distind penele alese. EMINESCU, O. I 43. DLRLC
    • 1.2. (Despre oameni, despre caracterul sau manifestările lor) Făcut sau devenit (mai) blând. DLRLC
      sinonime: calmat domolit liniștit potolit
      • format_quote Fusese străin, ș-acuma deodată privea cu ochii îmblînziți la uncheșul Mihu. SADOVEANU, O. VII 101. DLRLC
etimologie:
  • vezi îmblânzi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.