ÎMBLĂTI, îmblătesc, vb. IV. (Înv.) Tranz. A bate cu îmblăciul cerealele, plantele cu păstăi etc. pentru a le scoate semințele. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [Var.: (reg.) îmblăci vb. IV] – Cf. sl. mlatĩtĩ.

îmblăti vt [At: ECONOMIA 32/5 / S și: (înv) înb- / V: (reg) ~ăci, îml~, umblăci, um~ / Pzi: ~tesc / E: vsl млатити] (Reg) 1 A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul (1) repede pentru a scoate semințele. 2 (Pan; fig) A bătători pământul, mișcând, din picioare în timpul dansului. 3 (Fig) A bate rău pe cineva Si: (reg) a ciomăgi.

ÎMBLĂTI, îmblătesc, vb. IV. Tranz. A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul pentru a le scoate semințele. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [Var.: (reg.) îmblăci vb. IV] – Cf. sl. mlatĩtĩ.

ÎMBLĂTI, îmblătesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A bate cerealele, trifoiul etc. cu îmblăciul, pentru a scoate grăunțele sau semințele. Nici vara nu muncești, nici iarna nu îmblătești. ALECSANDRI, P. P. 314. ♦ Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. Cu niște frînghii groase... și udate... prinseră a-l îmblăti din răsputeri pe spete. CONTEMPORANUL, VI_I 101. – Variantă: (regional) îmblăci (ALECSANDRI, P. P. 317) vb. IV.

A SE ÎMBLĂTI mă ~esc intranz. rar A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /<sl. mlatiti

A ÎMBLĂTI ~esc tranz. 1) (cereale sau păstăioase) A prelucra cu îmblăciul (pentru a separa boabele). 2) fig. (persoane) A bate tare (cu ceva); a zdrobi în bătăi; a ciomăgi; a cetlui. /<sl. mlatiti

îmblătì v. 1. a bate cu imblăciul, a treera; 2. fig. a bate rău, [Slav. MLATITI (din MLATŬ, ciocan)].

îmlăti v vz îmblăti

umblăci v vz îmblăti

umblăti v vz îmblăti

UMBLĂCI (-ăcesc) vb. tr. 🚜 = ÎMBLĂTI [umblăciu].

îmblăcésc și umblăcésc, V. îmblătesc.

îmblătésc v. tr. (vsl. mlatiti). Bat cu îmblăciu. Fig. Cĭomăgesc, ferchezuĭesc. – Și îmblăcesc și umblăcesc (d. îmblăcie, umblăciŭ). V. hondrănesc.

umblăcésc, -ăcíe, -ăcíŭ, umblătésc, V. îmbl-.

îmblăti (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblătesc, 3 sg. îmblătește, imperf. 1 îmblăteam; conj. prez. 1 sg. să îmblătesc, 3 să îmblătească

îmblăti (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblătesc, imperf. 3 sg. îmblătea; conj. prez. 3 să îmblătească

îmblăti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblătesc, imperf. 3 sg. îmblătea; conj. prez. 3 sg. și pl. îmblătească

ÎMBLĂTI vb. v. atinge, bate, lovi.

îmblăti vb. v. ATINGE. BATE. LOVI.

îmblătí, îmblătesc, v.t.r. 1. A bate cerealele cu îmblăciul pentru a le scoate semințele. 2. A trânti. 3. A lovi, a izbi, a îmbrânci (pe cineva): „Pintea chiuia ca la nuntă, că prindea câte doi o dată și îi îmblătea deolaltă...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 222). 4. (r.) A se agita, a se foi: „Se îmblătește de trăsnește” (Memoria, 2001: 102).– Cf. sl. mlatǐtǐ „a bate” (DEX, MDA).

îmblăti, îmblătesc, vb. tranz. – 1. A bate cerealele cu îmblăciul pentru a le scoate semințele. 2. A trânti. 3. (refl.) A se agita, a se foi: „Se îmblătește de trăsnește” (Memoria, 2001: 102). – Cf. sl. mlatǐtǐ „a bate” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA) < sl. mlatǔ „ciocan” (Șăineanu).

îmblăti, îmblătesc, vb. tranz. – 1. A bate cerealele pentru a le scoate semințele (cu îmblăciul). 2. A trânti. 3. (refl.) A se agita, a se foi: „Se îmblătește de trăznește” (Memoria 2001: 102). – Cf. sl. mlatǐtǐ „a bate”.