6 definiții pentru împăciuit
Explicative DEX
ÎMPĂCIUIT, -Ă, împăciuiți, -te, adj. (Rar) Împăcat, liniștit. – V. împăciui.
ÎMPĂCIUIT, -Ă, împăciuiți, -te, adj. (Rar) Împăcat, liniștit. – V. împăciui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împăciuit, ~ă a [At: MĂRGĂRITARE (1746), ap. TDRG / V: păciuit / Pl: ~iți, ~e / E: împăciui] 1 Împăcat2 (1). 2 Potolit2. 3 Satisfăcut.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPĂCIUIT, -Ă, împăciuiți, -te, adj. Împăcat, liniștit. Cu un început de împăciuită destindere în trăsăturile chinuite de pînă acum. C. PETRESCU, A. R. 196.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
ÎMPĂCIUIT adj. v. împăcat, mulțumit, satisfăcut.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împăciuit adj. v. ÎMPĂCAT. MULȚUMIT. SATISFĂCUT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
împăciuít, -ă, împăciuiți, -te, adj. Împăcat, liniștit. – Din împăciui.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Intrare: împăciuit
împăciuit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
împăciuit, împăciuităadjectiv
- 1. Liniștit, mulțumit, satisfăcut, împăcat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: liniștit mulțumit satisfăcut împăcat
- Cu un început de împăciuită destindere în trăsăturile chinuite de pînă acum. C. PETRESCU, A. R. 196. DLRLC
-
etimologie:
- împăciui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.