ÎMPACHETARE, împachetări, s. f. Acțiunea de a împacheta și rezultatul ei. 1. Ambalare, împachetat. 2. Învelire cu comprese cu nămol, cu parafină etc. a unei părți bolnave a corpului. – V. împacheta.

împachetare sf [At: DA ms / V: (Trs) pachetare / Pl: ~tări / E: împacheta] 1 Ambalare. 2 Învelire cu scop terapeutic a unei părți bolnave a corpului în comprese cu nămol, cu parafină Si: împachetat¹ (2).

ÎMPACHETARE, împachetări, s. f. Acțiunea de a împacheta și rezultatul ei. 1. Ambalare, împachetat. 2. Învelire a unei părți bolnave a corpului în comprese cu nămol, cu parafină etc. – V. împacheta.

ÎMPACHETARE s. f. Acțiunea de a împacheta; ambalare. ◊ Împachetare în nămol = învelirea părților bolnave ale corpului în comprese cu nămol, în scop curativ.

împachetare s. f., g.-d. art. împachetării; pl. împachetări

împachetare s. f., g.-d. art. împachetării; pl. împachetări

împachetare s. f., g.-d. art. împachetării; pl. împachetări

ÎMPACHETÁRE (< împacheta) 1. Acțiunea de a împacheta; ambalare. 2. (TEHN.) Introducere a unui material metalic într-un recipient care conține un mediu pulverulent, în vederea unui tratament termochimic (ex. î. pentru cimentare, î. pentru aluminizare, î. pentru maleabilizare etc.).

ÎMPACHETARE s. ambalaj, ambalare, împachetat. (~ mărfii.)

ÎMPACHETARE s. ambalaj, ambalare, împachetat. (~ mărfii.)