împușcare sf [At: ALECSANDRI, R III, 138 / Pl: ~cări / E: împușca] 1 Ieșire prin explozie a proiectilului unei arme de foc Si: descărcătură, împușcat¹ (1), împușcătură (1). 2-3 (Fig) Producere de pocnete (asemănătoare cu cele) de pușcă Si: împușcat¹ (2-3), împușcătură (2-3). 4 Detonare a unei încărcături explozive Si: împușcat¹ (4), împușcătură (4). 5-6 (Omorâre sau) rănire survenită în urma tragerii cu o armă de foc Si: împușcat¹ (5-6), împușcătură (5-6). 7 (Spc) Executare prin împușcare a unui condamnat Si: împușcat¹ (7), împușcătură (7). 8 Țâșnire în afară dintr-un spațiu închis a lichidelor Si: explozie, împroșcare, împușcat¹ (8), împușcătură (8). 9 Degradare a vopselelor, tencuielilor aplicate pe pereți, prin umflare, cojire etc. Si: coșcovire, împușcat¹ (9), împușcătură (9), scorojire. 10 Nimerire prin țintire cu o armă într-un anumit punct Si: împușcat¹ (10), împușcătură (10). 11 (Arg) Câștigare rapidă, în general printr-un expedient, a unei sume mari de bani Si: împușcat¹ (11), împușcătură (11). 12 (Arg) Risipire rapidă a unei sume de bani Si: împușcat¹ (12), împușcătură (12). 13 (Arg) Găsire întâmplătoare a unui obiect Si: împușcat¹ (13), împușcătură (13). 14 Introducere, cu un aparat special, a unor cuie într-o suprafață betonată Si: împușcat¹ (14), împușcătură (14).

ÎMPUȘCARE, împușcări, s. f. 1. Acțiunea de a împușca; împușcătură. Răsună codrul de împușcări. ALECSANDRI, P. III 138. 2. (Tehn.) Operația de explodare a încărcăturilor de mină. – Variantă: (regional) pușcare (DAVIDOGLU, M. 11) s. f.

PUȘCARE s. f. v. împușcare.

împușcare s. f., g.-d. art. împușcării; pl. împușcări

împușcare s. f., g.-d. art. împușcării; pl. împușcări

împușcare s. f., g.-d. art. împușcării; pl. împușcări

ÎMPUȘCARE s. (înv.) pușcare, pușcat.

ÎMPUȘCARE s. (înv.) pușcare, pușcat.