opțiuni
  • info

10 definiții pentru înăbușitor

Explicative DEX

ÎNĂBUȘITOR, -OARE, înăbușitori, -oare, adj. Care înăbușă (1); sufocant, asfixiant. – Înăbuși + suf. -tor.

ÎNĂBUȘITOR, -OARE, înăbușitori, -oare, adj. Care înăbușă (1); sufocant, asfixiant. – Înăbuși + suf. -tor.

înăbușitor, ~oare a [At: DA ms / S și: (înv) înnă~ / Pl: ~i, ~oare / E: înnăbuși + -tor] 1 Sufocant. 2 Asfixiant.

ÎNĂBUȘITOR, -OARE, înăbușitori, -oare, adj. Care înăbușă; sufocant. Atmosferă înăbușitoare. ▭ Deși soarele nu urcase încă în crucea amiezii, căldura era înăbușitoare. SADOVEANU, O. VI 512. ◊ Fig. S-a întors dintr-o lume înăbușitoare și neagră. C. PETRESCU, C. V. 213.

ÎNĂBUȘITOR ~oare (~ori, ~oare) Care înăbușă; sufocant. O căldură ~oare. /a înăbuși + suf. ~tor

înăbușitór și năbușitór, -oáre adj. Care te înăbușă, asfixiant, sufocant: căldură înăbușitoare.

Ortografice DOOM

înăbușitor adj. m., pl. înăbușitori; f. sg. și pl. înăbușitoare

înăbușitor adj. m., pl. înăbușitori; f. sg. și pl. înăbușitoare

înăbușitor adj. m., pl. înăbușitori; f. sg. și pl. înăbușitoare

Sinonime

ÎNĂBUȘITOR adj. 1. v. asfixiant. 2. v. irespirabil. 3. v. sufocant.

ÎNĂBUȘITOR adj. 1. asfixiant, înecăcios, sufocant, (rar) înecător, (înv. și pop.) nădușitor, (pop.) năbușitor. (Un aer ~.) 2. greu, irespirabil, încărcat, sufocant, viciat. (O atmosferă ~.) 3. sufocant, sugrumător, (pop.) zăpușit. (O căldură ~.)

Intrare: înăbușitor
înăbușitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înăbușitor
  • ‑năbușitor
  • înăbușitorul
  • înăbușitoru‑
  • ‑năbușitorul
  • ‑năbușitoru‑
  • înăbușitoare
  • ‑năbușitoare
  • înăbușitoarea
  • ‑năbușitoarea
plural
  • înăbușitori
  • ‑năbușitori
  • înăbușitorii
  • ‑năbușitorii
  • înăbușitoare
  • ‑năbușitoare
  • înăbușitoarele
  • ‑năbușitoarele
genitiv-dativ singular
  • înăbușitor
  • ‑năbușitor
  • înăbușitorului
  • ‑năbușitorului
  • înăbușitoare
  • ‑năbușitoare
  • înăbușitoarei
  • ‑năbușitoarei
plural
  • înăbușitori
  • ‑năbușitori
  • înăbușitorilor
  • ‑năbușitorilor
  • înăbușitoare
  • ‑năbușitoare
  • înăbușitoarelor
  • ‑năbușitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înăbușitor, înăbușitoareadjectiv

  • 1. Care înăbușă (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asfixiant irespirabil sufocant
    • format_quote Atmosferă înăbușitoare. DLRLC
    • format_quote Deși soarele nu urcase încă în crucea amiezii, căldura era înăbușitoare. SADOVEANU, O. VI 512. DLRLC
    • format_quote figurat S-a întors dintr-o lume înăbușitoare și neagră. C. PETRESCU, C. V. 213. DLRLC
etimologie:
  • Înăbuși + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.