opțiuni
  • info

11 definiții pentru îndigui

din care

Explicative DEX

ÎNDIGUI, îndiguiesc, vb. IV. Tranz. A mărgini o apă sau a înconjura o suprafață cu diguri, a zăgăzui; p. gener. a ridica un dig. – În + dig + suf. -ui.

ÎNDIGUI, îndiguiesc, vb. IV. Tranz. A mărgini o apă sau a înconjura o suprafață cu diguri, a zăgăzui; p. gener. a ridica un dig. – În + dig + suf. -ui.

îndigui vt [At: ENC. AGR. / P: ~gu-i / Pzi: ~esc / E: în-+ dig + -ui] 1-2 (A mărgini o apă sau) a înconjura o suprafață cu diguri Si: a zăgăzui. 3 (Pgn) A ridica un dig.

ÎNDIGUI, îndiguiesc, vb. IV. Tranz. 1. A înconjura o suprafață de teren cu diguri (pentru a o feri de inundații). 2. A mărgini o apă curgătoare sau stătătoare cu diguri (pentru a împiedica inundațiile); p. ext. a ridica un dig.

A ÎNDIGUI ~iesc tranz. (torente de apă) A opri cu ajutorul unui dig; a stăvili; a zăgăzui; a bara. /în + dig + suf. ~ui

*îndiguĭésc v. tr. (fr. endiguer, d. digue, dig). Zăgăzuĭesc.

zăgăzuĭésc v. tr. Stăvilesc pintr’un zăgaz. – Și îndiguĭesc.

Ortografice DOOM

îndigui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndiguiesc, 3 sg. îndiguiește, imperf. 1 îndiguiam; conj. prez. 1 sg. să îndiguiesc, 3 să îndiguiască

îndigui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndiguiesc, imperf. 3 sg. îndiguia; conj. prez. 3 să îndiguiască

îndigui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndiguiesc, imperf. 3 sg. îndiguia; conj. prez. 3 sg. și pl. îndiguiască

Sinonime

ÎNDIGUI vb. a stăvili, a zăgăzui. (A ~ malul unui râu.)

ÎNDIGUI vb. a stăvili, a zăgăzui. (A ~ malul unui rîu.)

Intrare: îndigui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndigui
  • ‑ndigui
  • îndiguire
  • ‑ndiguire
  • îndiguit
  • ‑ndiguit
  • îndiguitu‑
  • ‑ndiguitu‑
  • îndiguind
  • ‑ndiguind
  • îndiguindu‑
  • ‑ndiguindu‑
 singular plural
  • îndiguiește
  • ‑ndiguiește
  • îndiguiți
  • ‑ndiguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndiguiesc
  • ‑ndiguiesc
 (să)
  • îndiguiesc
  • ‑ndiguiesc
  • îndiguiam
  • ‑ndiguiam
  • îndiguii
  • ‑ndiguii
  • îndiguisem
  • ‑ndiguisem
a II-a (tu)
  • îndiguiești
  • ‑ndiguiești
 (să)
  • îndiguiești
  • ‑ndiguiești
  • îndiguiai
  • ‑ndiguiai
  • îndiguiși
  • ‑ndiguiși
  • îndiguiseși
  • ‑ndiguiseși
a III-a (el, ea)
  • îndiguiește
  • ‑ndiguiește
 (să)
  • îndiguiască
  • ‑ndiguiască
  • îndiguia
  • ‑ndiguia
  • îndigui
  • ‑ndigui
  • îndiguise
  • ‑ndiguise
plural I (noi)
  • îndiguim
  • ‑ndiguim
 (să)
  • îndiguim
  • ‑ndiguim
  • îndiguiam
  • ‑ndiguiam
  • îndiguirăm
  • ‑ndiguirăm
  • îndiguiserăm
  • ‑ndiguiserăm
  • îndiguisem
  • ‑ndiguisem
a II-a (voi)
  • îndiguiți
  • ‑ndiguiți
 (să)
  • îndiguiți
  • ‑ndiguiți
  • îndiguiați
  • ‑ndiguiați
  • îndiguirăți
  • ‑ndiguirăți
  • îndiguiserăți
  • ‑ndiguiserăți
  • îndiguiseți
  • ‑ndiguiseți
a III-a (ei, ele)
  • îndiguiesc
  • ‑ndiguiesc
 (să)
  • îndiguiască
  • ‑ndiguiască
  • îndiguiau
  • ‑ndiguiau
  • îndiguiră
  • ‑ndiguiră
  • îndiguiseră
  • ‑ndiguiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndigui, îndiguiescverb

etimologie:
  • În + dig + -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.