opțiuni
  • info

9 definiții pentru îndreptățire

Explicative DEX

ÎNDREPTĂȚIRE, îndreptățiri, s. f. Acțiunea de a îndreptăți; justificare. – V. îndreptăți.

ÎNDREPTĂȚIRE, îndreptățiri, s. f. Acțiunea de a îndreptăți; justificare. – V. îndreptăți.

îndreptățire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: îndreptăți] 1 Autorizare a dreptului cuiva la ceva Si: îndrituire. 2 (Rar) Declarare a nevinovăției cuiva. 3 Justificare. 4 Dreptate.

ÎNDREPTĂȚIRE, îndreptățiri, s. f. Acțiunea de a îndreptăți; motivare, justificare.

îndreptățire f. autorizare, justificare.

Ortografice DOOM

îndreptățire s. f., g.-d. art. îndreptățirii; pl. îndreptățiri

îndreptățire s. f., g.-d. art. îndreptățirii; pl. îndreptățiri

îndreptățire s. f., g.-d. art. îndreptățirii; pl. îndreptățiri

Sinonime

ÎNDREPTĂȚIRE s. 1. v. justificare. 2. v. calitate.

ÎNDREPTĂȚIRE s. 1. justificare, motivare, motivație, rațiune, temei, (livr.) legitimare, legitimitate, (pop.) noimă, (înv.) rezon. (~ unei decizii.) 2. autoritate, calitate, cădere, competență, drept, (înv.) voinicie. (Nu am ~ să mă pronunț.)

Intrare: îndreptățire
îndreptățire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndreptățire
  • ‑ndreptățire
  • îndreptățirea
  • ‑ndreptățirea
plural
  • îndreptățiri
  • ‑ndreptățiri
  • îndreptățirile
  • ‑ndreptățirile
genitiv-dativ singular
  • îndreptățiri
  • ‑ndreptățiri
  • îndreptățirii
  • ‑ndreptățirii
plural
  • îndreptățiri
  • ‑ndreptățiri
  • îndreptățirilor
  • ‑ndreptățirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndreptățire, îndreptățirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi îndreptăți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.