2 definiții pentru îndurământ
Explicative DEX
îndurământ sn [At: COSTINESCU / Pl: ? / E: îndura + mânt] (Înv) Îndurare (1}.
Regionalisme / arhaisme
îndurământ s.n. (înv.) îndurare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: îndurământ
îndurământ substantiv neutru
| substantiv neutru (N10) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)