opțiuni
  • info

13 definiții pentru îngăduitor

din care

Explicative DEX

ÎNGĂDUITOR, -OARE, îngăduitori, -oare, adj. Care îngăduie (1); p. ext. care iartă ușor, tolerant, răbdător; concesiv, indulgent. ♦ Blând, bun. [Pr.: -du-i-] – Îngădui + suf. -tor.

ÎNGĂDUITOR, -OARE, îngăduitori, -oare, adj. Care îngăduie (1); p. ext. care iartă ușor, tolerant, răbdător; concesiv, indulgent. ♦ Blând, bun. [Pr.: -du-i-] – Îngădui + suf. -tor.

îngăduitor, ~oare a [At: CORESI, EV. 49/29 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: îngădui + -tor] 1 Care permite, încuviințează cu ușurință. 2 Înțelegător. 3 Indulgent. 4 Iertător. 5 Tolerant. 6 Împăciuitor. 7 Răbdător. 8 Bun. 9 Concesiv. 10 Blând.

ÎNGĂDUITOR, -OARE, îngăduitori, -oare, adj. 1. Care încuviințează, care permite ceva; tolerant, răbdător. Cînd o să ne cunoaștem mai bine, ai să fii mai îngăduitor față de mine. DEMETRIUS, C. 28. Îi povățuia să fie mai cu răbdare, mai îngăduitori, ca să nu se amărască pînă într-atît părinții. ISPIRESCU, L. 175. 2. Blînd, bun, de treabă. Slnteți mai îngăduitor și o să puneți o vorbă bună. REBREANU, R. I 121.

ÎNGĂDUITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre persoane) Care îngăduie; caracterizat prin toleranță față de abaterile de la normă; indulgent; iertător; tolerant. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește bunătate; caracterizat prin bunătate; blajin; blând. /a îngădui + suf. ~tor

îngăduitor a. care îngădue, indulgent.

îngăduitór, -oáre adj. Indulgent. Tolerant.

îngăduitoriu, ~oare a vz îngăduitor

Ortografice DOOM

îngăduitor (desp. -du-i-) adj. m., pl. îngăduitori; f. sg. și pl. îngăduitoare

îngăduitor (-du-i-) adj. m., pl. îngăduitori; f. sg. și pl. îngăduitoare

îngăduitor adj. m. (sil. -du-i-), pl. îngăduitori; f. sg. și pl. îngăduitoare

Sinonime

ÎNGĂDUITOR adj. 1. v. iertător. 2. v. bun. 3. v. concesiv. 4. v. înțelegător. 5. bun, cumsecade, înțelegător, omenos, (înv.) omenit. (Ce om ~!)

ÎNGĂDUITOR adj. 1. iertător, indulgent, îndurător, milostiv, (livr.) clement. (Om lesne ~.) 2. (BIS.) bun, îndurător, milos, milostiv, (înv. și reg.) milostivnic, (înv.) cruțător, milosîrd, milosîrdnic, mizericordios. (Dumnezeu este considerat ~.) 3. concesiv, indulgent, tolerant, (înv.) răbdător. (Prea este ~!) 4. binevoitor, compătimitor, înțelegător, mărinimos, milos, milostiv, (înv.) milosîrd, priincios, priitor. (A fost ~ cu nevoile lor.) 5. bun, cumsecade, înțelegător, omenos, (înv.) omenit. (Ce om ~!)

Antonime

Îngăduitor ≠ neîndurat

Intrare: îngăduitor
îngăduitor adjectiv
  • silabație: -du-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngăduitor
  • ‑ngăduitor
  • îngăduitorul
  • îngăduitoru‑
  • ‑ngăduitorul
  • ‑ngăduitoru‑
  • îngăduitoare
  • ‑ngăduitoare
  • îngăduitoarea
  • ‑ngăduitoarea
plural
  • îngăduitori
  • ‑ngăduitori
  • îngăduitorii
  • ‑ngăduitorii
  • îngăduitoare
  • ‑ngăduitoare
  • îngăduitoarele
  • ‑ngăduitoarele
genitiv-dativ singular
  • îngăduitor
  • ‑ngăduitor
  • îngăduitorului
  • ‑ngăduitorului
  • îngăduitoare
  • ‑ngăduitoare
  • îngăduitoarei
  • ‑ngăduitoarei
plural
  • îngăduitori
  • ‑ngăduitori
  • îngăduitorilor
  • ‑ngăduitorilor
  • îngăduitoare
  • ‑ngăduitoare
  • îngăduitoarelor
  • ‑ngăduitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
îngăduitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngăduitor, îngăduitoareadjectiv

  • 1. Care îngăduie (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Care iartă ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: concesiv iertător indulgent răbdător tolerant antonime: neîndurat
      • format_quote Cînd o să ne cunoaștem mai bine, ai să fii mai îngăduitor față de mine. DEMETRIUS, C. 28. DLRLC
      • format_quote Îi povățuia să fie mai cu răbdare, mai îngăduitori, ca să nu se amărască pînă într-atît părinții. ISPIRESCU, L. 175. DLRLC
    • 1.2. Blajin, blând, bun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: blajin blând bun
      • format_quote Slnteți mai îngăduitor și o să puneți o vorbă bună. REBREANU, R. I 121. DLRLC
etimologie:
  • Îngădui + -tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.