12 definiții pentru îngemănare
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (4)
- sinonime (2)
Explicative DEX
ÎNGEMĂNARE s. f. Acțiunea de a (se) îngemăna; unire, îmbinare. – V. îngemăna.
ÎNGEMĂNARE s. f. Acțiunea de a (se) îngemăna; unire, îmbinare. – V. îngemăna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îngemănare sf [At: CONACHI, P. 6 / Pl: ~nări / E: îngemăna] 1 Unire. 2 Împreunare. 3 Îmbinare. 4 Amestecare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGEMĂNARE s. f. (Mai ales poetic) Acțiunea de a (se) îngemăna; unire, împreunare, îmbinare. Roșcovii sălbatici semănau, în ceasul acesta al îngemănării dintre zi și noapte, cu niște candelambre (= candelabre) imense și întoarse. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 42. E dorul celor doi copii De-a merge alături pe cărarea Vieții lor, de visuri plină, C-un singur gînd, ca-ngemănarea A două raze de lumină. VLAHUȚĂ, P. 30.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNGEMĂNARE s.f. Acțiunea de a (se) îngemăna; unire, îmbinare. [< îngemăna].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îngemănare f. îmbinare: îngemănarea a două raze de lumină.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îngemănáre f. Acțiunea de a saŭ de a se îngemăna, îmbinare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
îngemănare s. f., g.-d. art. îngemănării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îngemănare s. f., g.-d. art. îngemănării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îngemănare s. f., g.-d. art. îngemănării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îngemăna vb., ind. prez. 1 sg. îngemănez/îngemăn, 2 sg. îngemănezi/îngemeni, 3 sg. și pl. îngemănează/îngeamănă; conj. prez. 3 sg. și pl. îngemăneze/îngemene
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ÎNGEMĂNARE s. 1. v. îmbinare. 2. împerechere, (livr.) geminație. (~ florală.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNGEMĂNARE s. 1. combinare, combinație, îmbinare, împreunare, unire. (O ~ de elemente.) 2. împerechere, (livr.) geminație. (~ florală.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
îngemănaresubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) îngemăna. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: unire îmbinare împreunare
- Roșcovii sălbatici semănau, în ceasul acesta al îngemănării dintre zi și noapte, cu niște candelambre (= candelabre) imense și întoarse. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 42. DLRLC
- E dorul celor doi copii De-a merge alături pe cărarea Vieții lor, de visuri plină, C-un singur gînd, ca-ngemănarea A două raze de lumină. VLAHUȚĂ, P. 30. DLRLC
-
etimologie:
- îngemăna DEX '09 DEX '98 DN