îngenunchea [At: DOSOFTEI, V. S. 133/1 / V: (înv) ~uchia, (înv) ~nchia, ~gerunchia / Pzi: ~chez, (înv) îngenunchi / E: ml *ingenuculare] 1 vi A se așeza în genunchi. 2 vi (Fig) A-i slăbi puterile. 3 vi (Fig; îe) A ~ cu desăvârșire A rămâne fără nimic. 4 vt A sili pe cineva să se așeze în genunchi. 5 vt (Fig) A supune. 6 vt A închina un teritoriu unui dușman biruitor.

ÎNGENUNCHEA, îngenunchez, vb. I. 1. Intranz. A se așeza în genunchi. Nenorocita drumeață a îngenuncheat lîngă patul soțului ei. CREANGĂ, P. 97. Biata femeie îngenunchease dinaintea mea. NEGRUZZI, S. I 52. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la persoane, popoare, țări) A aservi, a supune. Boierii sînt niște nesocotiți! Vor să mă îngenunche lui Sigismund. DELAVRANCEA, O. II 94. (Refl. pas.) Îl ruga pe frate-său cu lacrimi să-i spună el cum s-ar putea îngenunchea acel neînduplecat și isprăvi cu atîtea jertfe de viteji. CARAGIALE, O. III 91. ♦ A da în stăpînire, a închina (unui dușman). Vai ție, Petre, domn ticălos! vai ție, Irimie, Iudă care ți-ai vîndut domnul și ți-ai îngenuncheat moșia! SADOVEANU, O. I 192. ♦ Intranz. A se supune. În apus e luptă-ncinsă Între noapte și lumină... Ziua-ngenunchează-nvinsă – Codrul, apele suspină. CERNA, P. 57. – Prez. ind. și: îngenunchi (SAHIA, U.R.S.S. 63).

A ÎNGENUNCHEA ~ez 1. intranz. 1) A se așeza în genunchi. 2) fig. A cădea în genunchi. 2. tranz. 1) (persoane) A constrânge la supunere totală. 2) (popoare, țări, teritorii) A lua în stăpânire (prin puterea armată); a face să piardă independența; a supune; a aservi; a înrobi; a subjuga; a înfeuda. [Sil. -nun-chea] /<lat. ingenuculare

îngenuchia v vz îngenunchea

îngenunchia v vz îngenunchea

îngerunchia v vz îngenunchea

îngenuchià v. 1. a pune, a cădea în genuchi; 2. fig. a umili, a supune. [Lat. vulg. INGENUCULARE].

îngenúchĭ și -chéz (vest) și -únchĭ și -unchéz (est), a -chĭá (vest) și a -chéa (est) v. intr. (lat. ingenúculo, -áre; it. inginocchiare, fr. s’agenouiller). Mă pun orĭ cad în genunchĭ. Fig. Mă umilesc. V. tr. Pun în genunchĭ. Fig. Umilesc, supun, oprim: nu îngenunchĭa nicĭ chear libertatea animalelor! V. încotesc și proschinitar.

îngenunchea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngenunchez, 3 îngenunchează, 1 pl. îngenunchem; conj. prez. 1 sg. să îngenunchez, 3 să îngenuncheze; ger. îngenunchind

îngenunchea (a ~) vb., ind. prez. 3 îngenunchează, 1 pl. îngenunchem; conj. prez. 3 să îngenuncheze; ger. îngenunchind

îngenunchea vb., ind. prez. 1 sg. îngenunchez, 3 sg. și pl. îngenunchează, 1 pl. îngenunchem; conj. prez. 3 sg. și pl. îngenuncheze; ger. îngenunchind

îngenunchea (ind. prez. 3 sg. și pl. îngenunchează, 1 pl. îngenunchem, ger. îngenunchind)

îngenunchiez, -chiază 3, -cheze 3 conj., chiam 1 imp., -chiat prt., -chind ger., -chere inf. s.

ÎNGENUNCHEA vb. v. aservi, înrobi, robi, subjuga, supune.

îngenunchea vb. v. ASERVI. ÎNROBI. ROBI. SUBJUGA. SUPUNE.