10 definiții pentru îngrijorare
Explicative DEX
ÎNGRIJORARE, îngrijorări, s. f. Starea omului îngrijorat; grijă; temere, neliniște, îngrijare. – V. îngrijora.
ÎNGRIJORARE, îngrijorări, s. f. Starea omului îngrijorat; grijă; temere, neliniște, îngrijare. – V. îngrijora.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îngrijorare sf [At: TAFRALI, S. 162 / V: ~jur~ / Pl: ~rări / E: îngrijora] Stare a omului îngrijorat Si: apăsare, grijă, îngrijare, îngrijat1, îngrijire (2), îngrijorat1, neliniște, teamă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGRIJORARE, îngrijorări, s. f. Acțiunea de a (se) îngrijora și rezultatul ei; neliniște, temere. Erau pătrunși de îngrijorare. VORNIC, P. 154. Moșneagul ne privea cu mîhnire, – cu îngrijorările lui deșteptate. SADOVEANU, O. VII 270.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNGRIJORARE ~ări f. 1) v. A ÎNGRIJORA și A SE ÎNGRIJORA. 2) Stare de neliniște sufletească; zbucium; frământare; agitație. /v. a (se) îngrijora
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îngrijurare sf vz îngrijorare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
îngrijorare s. f., g.-d. art. îngrijorării; pl. îngrijorări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
îngrijorare s. f., g.-d. art. îngrijorării; pl. îngrijorări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îngrijorare s. f., g.-d. art. îngrijorării; pl. îngrijorări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ÎNGRIJORARE s. frământare, grijă, neliniște, temere, (livr.) anxietate, impaciență, (înv. și pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ ta este nejustificată.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNGRIJORARE s. frămîntare, grijă, neliniște, temere, (livr.) anxietate, impaciență, (înv. și pop.) păs, (înv.) îngrijire. (~ ta este nejustificată.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
îngrijorare, îngrijorărisubstantiv feminin
- 1. Starea omului îngrijorat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Erau pătrunși de îngrijorare. VORNIC, P. 154. DLRLC
- Moșneagul ne privea cu mîhnire, – cu îngrijorările lui deșteptate. SADOVEANU, O. VII 270. DLRLC
-
etimologie:
- îngrijora DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.