11 definiții pentru întremare

din care

Explicative DEX

ÎNTREMARE s. f. Acțiunea de a (se) întrema și rezultatul ei; înzdrăvenire. – V. întrema.

ÎNTREMARE s. f. Acțiunea de a (se) întrema și rezultatul ei; înzdrăvenire. – V. întrema.

întremare sf [At: (a. 1651) PSALT., ap. BV I, 190 / V: (înv) ~răm~ / Pl: ~mări / E: întrema] 1 (Iuz) Pregătire a unei arme pentru atac Si: întremat1 (1). 2 (Înv) Înarmare. 3 Întărire. 4-5 Recăpătare (a sănătății sau) a puterilor după o boală Si: întremat1 (4-5), înzdrăvenire, refacere. 6 Îmbunătățire a situației materiale Si: întremat1 (6).

ÎNTREMARE s. f. Acțiunea de a se întrema și rezultatul ei; restabilire, refacere a puterii, a vigoarei, a sănătății. Oștile, sleite de puteri... aveau mare nevoie de odihnă, de întremare. ODOBESCU, S. III 597.

întremare f. însănătoșire, reconvalescență.

întrămat1 sn vz întremare

Ortografice DOOM

întremare s. f., g.-d. art. întremării

întremare s. f., g.-d. art. întremării

întremare s. f., g.-d. art. întremării

Sinonime

ÎNTREMARE s. (MED.) 1. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială,(înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 2. fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ lui după boală.)

ÎNTREMARE s. (MED.) 1. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, înzdrăvenire, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tămăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 2. fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ lui după boală.)

Antonime

Întremare ≠ îmbolnăvire

Intrare: întremare
întremare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întremare
  • ‑ntremare
  • întremarea
  • ‑ntremarea
plural
  • întremări
  • ‑ntremări
  • întremările
  • ‑ntremările
genitiv-dativ singular
  • întremări
  • ‑ntremări
  • întremării
  • ‑ntremării
plural
  • întremări
  • ‑ntremări
  • întremărilor
  • ‑ntremărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întremare, întremărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi întrema DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.