4 definiții pentru învestit
Explicative DEX
ÎNVESTIT, -Ă, învestiți, -te, adj. Care a primit oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. – V. învesti.
ÎNVESTIT, -Ă, învestiți, -te, adj. Care a primit oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. – V. învesti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învestit1, ~ă a [At: LEG. EC. PL., 176 / Pl: ~iți, ~e / E: învesti] 1 Care a primit oficial un drept. 2 Care a fost desemnat pentru a exercita o autoritate. 3 Care a fost confirmat într-o demnitate. 4 (D. acte publice) Prevăzut cu toate formele legale. 5 (Înv; d. o cetate) Asediat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVESTIT, -Ă, învestiți, -te, adj. (Învechit) Îmbrăcat, înveșmîntat. Unde-s cavalerii cu spade lucitoare... Și unde scutierii cu aur învestiți? MACEDONSKI, O. I 248. ◊ Fig. Romînia învestită În vesminte de serbare. ALEXANDRESCU, M. 165.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNVESTI vb. IV. tr. (În evul mediu) A da cuiva învestitura; a acorda cuiva în mod oficial un drept, o demnitate. [P.i. -tesc, var. investi vb. IV. / cf. it., lat. investire, fr. investir].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
învestit, învestităadjectiv
- 1. Care a primit oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. DEX '98
- 2. Îmbrăcat, înveșmântat. DLRLCsinonime: îmbrăcat înveșmântat
- Unde-s cavalerii cu spade lucitoare... Și unde scutierii cu aur învestiți? MACEDONSKI, O. I 248. DLRLC
- Romînia învestită În vesminte de serbare. ALEXANDRESCU, M. 165. DLRLC
-
etimologie:
- învesti DEX '98