3 definiții pentru școtuie
Regionalisme / arhaisme
școtúie, școtui, (șcătuie, șcătulă), s.f. (reg.) Cutie mică: „Aveu la ușă o șcătuie de tablă și orice evreu viné, trebuia să pună un ban acolo, păntru colectă, la căsătoria fetii. Așa era legea. Șî pune un ban, o coroană găurită, cum are demult, păntru zăstrea fetii. Când să umple șcătuia, o gole ca zăstre” (Pintea, 2016: 252). – Cf. șcătulă (MDA); din magh. gyfaskatulya „cutie de chibrituri”, germ. Schatulle, lat. scatulla.
școtuie, școtui, (șcătuie, șcătulă), s.f. – (reg.) Cutie mică, în general; cutie de chibrituri. – Cf. șcătulă (< magh. skatulya, skatula, srb. škatula) (MDA); din magh. gyufaskatulya „cutie de chibrituri”, germ. Schatulle, lat. scatulla.[1]
- În original, incorect scris etimonul: gyfaskatulya. — Ladislau Strifler
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
școtuie, școtui, (șcătuie, șcătulă), s.f. – Cutie mică, în general; cutie de chibrituri. – Din magh. gyufaskatulya „cutie de chibrituri”, germ. Schatulle, lat. scatulla.[1]
- În original, incorect scris etimonul: gyfaskatulya. — Ladislau Strifler
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F130) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |