ABAJUR, abajururi, s. n. Dispozitiv fixat în jurul unei lămpi destinat să dirijeze lumina într-o anumită direcție. [Pl. și: abajure] – Din fr. abat-jour.

abajur sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: fr abat-jour] Obiect de pânză, hârtie, sticlă etc. fixat la o lampă pentru a proteja ochii sau pentru a îndepărta fluxul luminos în direcția dorită.

*ABAJUR (pl. -ururi) sn. Apărătoare de sticlă, de metal, de hîrtie, etc. ce se pune la o lampă sau lumînare, spre a concentra și coborî lumina (🖼 3): ~ ul și toate cele lucrate cu iglița în fel de fel de fețe (CAR.) [fr. abat-jour].

ABAJUR, abajururi, s. n. Dispozitiv de metal, de sticlă, de hârtie etc. care ferește ochii de lumina unei lămpi sau îndreaptă razele într-o anumită direcție. [Pl. și: abajure] – Din fr. abat-jour.

ABAJUR, abajururi, s. n. Dispozitiv de metal, de sticlă, de hârtie etc., care ferește ochii de lumina unei lămpi sau îndreaptă razele într-o anumită direcție. [Pl. și: abajure] – Din fr. abat-jour.

ABAJUR, abajururi, s. n. Acoperitoare de metal, de sticlă, hîrtie, mătase etc., care se pune la o lampă pentru a reflecta razele luminoase într-o direcție anumită și a feri ochii de lumină. În tavan, deasupra mesei, atîrna o lampă cu abajur verzui de sticlă. PAS, Z. I 68. Din tavan atîrna lampa cu abajur de porțelan. REBREANU, P. S. 161.

ABAJUR, abajururi, s. n. Dispozitiv (decorativ) de metal, de sticlă, de hîrtie etc., care se pune la o lampă pentru ca razele luminoase să se reflecte într-o anumită direcție. – Fr. abat-jour.

ABAJUR s.n. Acoperitoare de metal, de hîrtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție. [Pl. -ruri. / < fr. abat-jour].

abajur s. n. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi. (< fr. abat-jour)

abajur, abajururi, s.n. Dispozitiv care îndreaptă lumina unei lămpi în direcția dorită.

ABAJUR ~uri n. Dispozitiv (decorativ) care se pune la o lampă, pentru a dirija razele în direcția dorită. /<fr. abat-jour

abajur, n. aparat care concentră și coboară lumina unei lămpi (= fr. abajour).

*abajúr n., pl. urĭ (fr. abat-jour, adică „aruncă lumină”). Reflector (de carton, pînză, porțelan, tinichea) pus la lampă ca să arunce lumina în jos. V. umbrar, proĭector.

abajur s. n., pl. abajururi

abajur s. n., pl. abajururi

abajur s. n., pl. abajururi

abajur, pl. abajururi

abajur (-ruri) s. n. – Dispozitiv care ferește ochii de lumina unei lămpi. < Fr. abat-jour, cf. it. abagiur

abajur, abajururi s. n. fustă scurtă, minijupă

ABAJUR s. (rar) pălărie, (prin Ban. și Olt.) taier. (~ al unei lămpi.)

ABAJUR s. (rar) pălărie, (prin Ban. și Olt.) taier. (~ al unei lămpi.)