ABLACTAȚIE s. f. 1. Trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare. 2. Oprire a secreției lactate la femeile la care alăptarea este contraindicată sau inutilă. – Din germ. Ablaktation.

ablactație sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: ger Ablaktation] 1 Trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată. 2 Oprire a secreției lactate la femeile la care alăptarea este contraindicată sau inutilă.

ABLACTAȚIE, ablactații, s. f. 1. Trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată. 2. Oprire a secreției lactate la femeile la care alăptarea este contraindicată sau inutilă. – Din germ. Ablaktation.

ABLACTAȚIE s.f. Înlocuire a laptelui matern prin alte alimente necesare sugarului. ♦ Încetarea secreției de lapte matern la femei. [< fr. ablactation].

ablactație s. f. 1. ablactare. 2. încetare a secreției de lapte matern. (< fr. ablactation, lat. ablactatio)

ABLACTAȚIE f. 1) Încetare a secreției de lapte matern. 2) Înlocuire a laptelui matern cu alte alimente necesare sugarului. /<germ. Ablaktation

ablactație (desp. a-blac-/ab-lac-, -ți-e) s. f., art. ablactația (desp. -ți-a), g.-d. ablactații, art. ablactației

ablactație (a-blac-, -ți-e / ab-lac-) s. f., art. ablactația (-ți-a), g.-d. ablactații, art. ablactației

ablactație s. f. → lactație