abolițiune sf vz aboliție

ABOLIȚIUNE, abolițiuni, s. f. (Învechit) Abolire. Abolițiunea robiei... abolițiunea drepturilor de naștere, proclamarea egalității, libertatea exercițiului meseriilor, desființarea monopolurilor, libertatea presei și a întrunirilor, libertatea individuală... sînt victorii ale libertății. GHICA, S. 195. – Pronunțat: -ți-u-.

ABOLIȚIUNE, abolițiuni, s. f. (Înv.) Abolire. [Pr.: -ți-u-] – Fr. abolition (lat. lit. abolitio, -onis).

ABOLIȚIUNE s.f. Abolire. [Cf. fr. abolition, lat. abolitio].

abolițiune s. f. abolire (< fr. abolition, lat. abolitio)

aboliți(un)e f. desființare totală, suprimare definitivă: abolițiunea torturei, abolițiunea sclaviei.

*abolițiúne f. (lat. abolitio, -ónis). Desființare. – Și -iție și -ire.

aboliție sf [At: GHICA, A. 511 / V: (înv) ~țiune / E: lat abolito] Desființare.

abolíție s.f. Desființare totală, suprimare definitivă; abolire. Aboliția torturii. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) abolițiúne s.f. / <fr. abolition, lat. abolitĭo, -onis.

*ABOLIRE, *ABOLIȚIUNE, *ABOLIȚIE sf. ⚖️ ⏲ Desființare, suprimare (a unei legi, a unei instituțiuni): abolițiunea robiei... și a clăcii... sînt victorii ale libertății (VLAH.) [fr. < lat.].

abolițiune (înv.) (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. abolițiunii; pl. abolițiuni

abolițiune (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. abolițiunii; pl. abolițiuni

abolițiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. abolițiunii; pl. abolițiuni

aboliție s. f., g.-d. art. aboliției

ABOLIȚIUNE s. v. abolire, desființare, suprimare.

abolițiune s. v. ABOLIRE. DESFIINȚARE. SUPRIMARE.