ABROGAȚIE, abrogații, s. f. (Înv.) Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ. – Din lat. abrogatio, fr. abrogation.

abrogație sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: lat abrogatio, fr abrogation] Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ etc.

ABROGAȚIE, abrogații, s. f. Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ etc. – Din lat. abrogatio, fr. abrogation.

ABROGAȚIE s.f. (Jur.) Anulare, suprimare (a unei legi, a unui regulament etc.); abrogare. [Cf. lat. abrogatio, fr. abrogation].

abrogație s. f. abrogare. (< fr. abrogation, lat. abrogatio)

*ABROGARE, *ABROGAȚIUNE, *ABROGAȚIE sf. Desființare, suprimare a unei legi, etc. [fr. < lat.].

abrogație (înv.) (desp. a-bro-, -ți-e) s. f., art. abrogația (desp. -ți-a), g.-d. art. abrogației; pl. abrogații, art. abrogațiile (desp. -ți-i-)

abrogație (înv.) (a-bro-, -ți-e) s. f., art. abrogația (-ți-a), g.-d. art. abrogației; pl. abrogații, art. abrogațiile (-ți-i-)

abrogație s. f. (sil. -ți-e; mf. ab-), art. abrogația (sil. -ți-a), g.-d. art. abrogației; pl. abrogații, art. abrogațiile (sil. -ți-i-)

ABROGAȚIE s. v. abrogare.