ACELA, ACEEA, aceia, acelea, pron. dem., adj. pron. dem. (postpus) 1. Pron. m. și f. (postpus) (Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de vorbitor) Cine e acela? ◊ Loc. adj. (Reg.) Ca acela sau ca aceea = puternic; însemnat; extraordinar. ◊ Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din această cauză. Drept aceea = prin urmare; deci. (În) afară de (sau pe lângă) aceea = în plus. 2. Adj. pron. dem. (postpus) Acel, acea. Omul acela. Casa aceea. [Gen.-dat. sg.: aceluia, aceleia, gen.-dat. pl.: acelora. – Var.: (înv.) acel, acea pron. dem.] – Lat. *ecce-illu, ecce-illa.

acela, aceea ad, pd [At: COD. VOR.² 4973 / G-D: ~luia, ~leia (Pl: ~lora) / V: (înv) acel, acea^[1] / Pl: ~eia, ~elea / E: lat ecce-illu, ecce-illa] 1-2 pd, ad (Indică ființa sau obiectul) Care este (relativ) depărtat în spațiu sau în timp de vorbitor. 3 (îrg; îlav) Ca ~la, ca ~ea Însemnat. 4 (îlav) De aceea Din această cauză. 5 (îlav) Drept aceea Deci. 6 (îlav) În afară de aceea În plus. corectat(ă)

ACELA adj. pron. dem. m. (pl. aceia; gen.-dat. sg. aceluia, pl. acelora); – f. ACEEA pl. acelea; gen.-dat. sg. aceleia, pl. acelora) ¶ De aceea, pentru aceea, drept aceea, din pricina aceea; într’aceea, în timpul acela; după aceea, apoi, în urmă [acel, acea].

ACELA, ACEEA, aceia, acelea, pron. dem., adj. dem. (postpus) 1. Pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ◊ Loc. adj. (Reg.) Ca acela sau ca aceea = puternic, însemnat; extraordinar. ◊ Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din această cauză. Drept aceea = prin urmare; deci. (În) afară de (sau pe lângă) aceea = în plus. 2. Adj. dem. (postpus) Acel, acea. Omul acela. Casa aceea. [Gen.-dat. sg.: aceluia, aceleia, gen.-dat. pl.: acelora. – Var.: (Înv.) acel, acea pron. dem.] – Lat. *ecce-illu, ecce-illa.

ACELA², ACEEA, aceia, acelea, pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva (mai) depărtat, în spațiu sau în timp, de subiectul vorbitor; în opoziție cu acesta) Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sărit peste garduri niciodată. CREANGĂ, P. 28. Și de-a-ntreba drumețul pe călăuzul său: Ce munte e acela? Gîndind la mine, spuneți Că e mormîntul meu! NEGRUZZI, S. II 73. ◊ (Înaintea unui pronume relativ; atestat în forma acel) O, an, prezis atîta, măreț, reformator! Începi, prefă, răstoarnă și îmbunătățează, Arată semn acelor ce nu voiesc să crează. ALEXANDRESCU, P. 78. ◊ (În corelație cu un «care» anterior, are. valoare de întărire) Care dintre cai a veni la jăratic... acela are să te ducă la împărăție. CREANGĂ, P. 192. ◊ Expr. (Familiar, cu valoare, de superlativ) Ca acela = puternic; însemnat; minunat, extraordinar... Eram cu toții la masă, sub bolta de viță; Gavril aducea niște fripturi ca acelea. Toți își lăsară furculițele și cuțitele și începură să bată din palme. SADOVEANU, O. V 705. Unde nu dă o căldură ca aceea și se topește omătul. CREANGĂ, A. 28. ♦ (Cu formă feminină și sens neutru) Bune-s și acestea... dar bună ar fi și aceea cînd ar avea, cineva un fecior. CREANGĂ, P. 78. ◊ Loc. adv. De (sau pentru) aceea = pentru acest (sau acel) motiv. De aceea îi bîțîiau mîinile și picioarele, de aceea i se clătina capul pe umeri: de băutură multă. PAS, L. I 9. La soare te puteai uita, dar la dînsa ba. Și de aceea Harap-Alb, o prăpădea din ochi, de dragă ce-i era. CREANGĂ, P. 276, După aceea = în urmă, apoi. O vede [pe babă]... ridicîndu-se în văzduh, apoi înălțîndu-se tot mai sus și după aceea n-o mai zări de fel. CREANGĂ, P. 192. (învechit) Într-aceea = în acel timp. Într-aceea, pe cînd Ferhat-pașa se ocupa cu construcția podului, vrăjmașii săi...nu stau în nelucrare. BĂLCESCU, O. II 77. Afară de aceea sau pe lîngă aceea = în plus. Drept aceea = de aceea; deci, prin urmare. Omul neînvățat e ca un copac neîngrijit... Drept aceea învățătorul este pentru un tînar aceea ce este și grădinarul pentru pom. NEGRUZZI, S. I 8. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora. – Variantă: (învechit) acel, acea pron. dem.

ACELA¹, ACEEA adj. dem. v. acel².

ACELA², ACEEA, aceia, acelea, pron. dem. (Indică pe cineva sau ceva (mai) depărtat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ◊ Loc. adj. (Reg.) Ca acela sau ca aceea = puternic; însemnat; extraordinar. ◊ (Cu formă feminină și sens neutru) Loc. adv. De aceea = pentru acest (sau acel) motiv, din această cauză. După aceea = apoi. Drept aceea = prin urmare; deci. (În) afară de (sau pe lîngă) aceea = în plus. [Gen.-dat. sg. aceluia, aceleia, gen.-dat. pl. acelora. – Var.: (înv.) acel, acea pron. dem.] – Lat. ecce-illu, ecce-illa.

ACELA aceea (aceia, acelea) pron. dem. (indică pe cineva sau pe ceva mai depărtat de subiectul vorbitor) Cine e acela? ◊ De aceea din această cauză. Drept aceea prin urmare; deci; așadar. /<lat. ecce-illu, ecce-illa

ACEL², ACEA pron. dem. v. acela¹.

acel², acea pd vz acela

aia¹ pdf vz aceea

dep aceea lc vz drept corectat(ă)

ACEL², ACEA, pron. dem. v. acela.

acela pr. m., adj. pr. postpus m., g.-d. aceluia, pl. aceia; f. aceea, g.-d. aceleia, pl. acelea; g.-d. pl. m. și f. acelora (omul acela)

acela pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ~), g.-d. aceluia, pl. aceia; f. aceea, g.-d. aceleia, pl. acelea; g.-d. pl. m. și f. acelora

acela pr. m., adj. m. (postpus:), g.-d. aceluia, pl. aceia; f. sg. aceea, g.-d. aceleia, pl. acelea, g.-d. m. și f. acelora

+într-aceia/acelea (desp. în-tr-a-) prep. + pr.

+printr-acela/acei/aceia/acelea prep. + pr.

aceea (f. sg., 3 sil.: casa aceea)

aceia (m. pl.)

aceleia

aceluia

acel, acea.

acela(și) m. sg., aceea(și) f. sg., aceia(și) m. pl., acelea(și) f. pl.; aceluia(și) gen. m. sg., aceleia(și) gen. f. sg., acelora(și) gen. m. și f. pl.

ACELA pron. cela, (pop.) ăla. (Cine este ~ de colo?)

ACELA pron. cela, (pop.) ăla. (Cine este ~ de colo?)