ACETILENĂ s. f. Gaz incolor, cu miros de usturoi, otrăvitor în cantități mai mari, având numeroase folosiri în industrie, la iluminat și la sudura oxiacetilenică. – Din fr. acétylène.

acetilenă sf [At: DA / E: fr acetylène] Gaz incolor rezultat din acțiunea apei asupra carbidului, utilizat în industria chimică, la iluminat, sudură etc.

ACETILENĂ s. f. Gaz incolor, cu miros de usturoi, otrăvitor în cantități mai mari, având numeroase folosiri în industrie, la iluminat și la sudură oxiacetilenică. – Din fr. acétylène.

ACETILENĂ s. f. Hidrocarbură gazoasă, inodoră în stare pură, cu miros urît cînd e impură, explozibilă; arde cu flacără foarte luminoasă și se întrebuințează la luminat, la lipitul sau la tăiatul metalelor, precum și ca materie primă în industria chimică organică.

ACETILENĂ s. f. Gaz incolor, cu miros specific, otrăvitor în cantități mai mari, avînd numeroase folosiri în industrie. – Fr. acétylène.

ACETILENĂ s.f. Gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă, folosindu-se la iluminat, la sudură etc. [< fr. acétylène].

ACETILENĂ s. f. hidrocarbură aciclică nesaturată, gaz incolor cu miros specific, explozibil, care arde cu flacără albă intensă. (< fr. acétylène)

ACETILENĂ f. Gaz incolor, folosit în industria chimică, la iluminat și la sudură. Lampă cu ~. [G.-D. acetilenei] /<fr. acétylene

acetilenă f. gaz de luminat, cu o flacără albicioasă (descoperit de Davy în 1836). Prima lampă de acetilenă fu pusă în comerț la Paris în 1895.

*acetilénă f. pl. e (d. lat. acetum, oțet, și vgr. ýle, substanță; fr. acétylene). Chim. Un gaz idrocarbonat care se obține tratînd carbura de calciŭ cu apă (C₂H₂). Acetilena dă o flacără albă foarte strălucitoare, dar întrebuințarea ei cere marĭ precauțiunĭ. Poate produce înădușire, iar pin amestecu cu aeru saŭ în contact cu flacăra face exploziune. A fost descoperită de Davy la 1836.

*ACETILEN sbst., *ACETILENĂ sf. 🔬 Un gaz de iluminat cu miros de usturoiu, care se obține tratînd carbura de calciu prin apă: lampă cu ~ (🖼 15) [fr.].

acetilenă s. f., g.-d. art. acetilenei

acetilenă s. f., g.-d. art. acetilenei

acetilenă s. f., g.-d. art. acetilenei

acetilenă

acetilenă, -nei gen. a.

ACETILENĂ s. v. alchină.

ACETILENĂ s. (CHIM.) alchină, hidrocarbură acetilenică.