ACONT, aconturi, s. n. Parte dintr-o sumă de bani plătită sau încasată înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție; avans, acontare, arvună; p. ext. parte din salariu. [Var.: aconto s. n.] – Din it. acconto, fr. acompte.

acont sn [At: HAMANGIU, C. C. 376 / V: aconto / E: it acconto, fr acompte] 1-2 Sumă de bani plătită (sau încasată) înainte din prețul unor servicii, al unor furnizări sau dintr-o datorie Si: avans, (pop) arvună.

ACONT, aconturi, s. n. Parte din suma de bani care se plătește înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție; acontare, arvună; p. ext. parte din salariu. [Var.: aconto s. n.] – Din it. acconto, fr. acompte.

ACONT, aconturi, s. n. Parte dintr-o sumă de bani datorată de cineva, care se plătește înainte la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție pentru îndeplinirea întregii obligații; (popular) arvună. V. avans.

ACONT, aconturi, s. n. Parte dintr-o sumă de bani care se plătește înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție; arvună. – It. acconto (fr. acompte).

ACONT s.n. (Fin.) Parte dintr-o sumă de bani care se plătește înainte drept garanție pentru îndeplinirea unui contract încheiat, mai ales de vînzare-cumpărare; arvună. V. avans. [Pl. -turi. / < it. acconto, cf. fr. acompte].

ACONT s. n. parte dintr-o sumă datorată care se plătește cu anticipație. (< it. acconto)

ACONT ~uri n. Sumă de bani plătită sau încasată anticipat (cu garanție); avans. /<it. acconto, fr. acompte

acont n. arvună (= fr. à compte).

*acónt n., pl. urĭ (fr. acompte d. à, la, și compte, cont). Plata parțială a uneĭ datoriĭ, lefĭ ș. a. Arvonă.

ACONTO s. n. v. acont.

acompt^[1] sn vz acont

aconto sn vz acont

*ACOMPT, *ACONT (pl. -turi) sn. ⚚ Plată parțială a unei datorii: dîndu-le cîte un mic acont și asigurîndu-le plata integrală (l.-GH.) [fr.].

ACONTO s. n. v. acont.

!acont s. n., pl. aconturi

acont / aconto s. n., art. acontul / acontoul; pl. aconturi / acontouri

acont s. n., pl. aconturi

acont

acont, -turi.

aconto v. acont

acont (aconturi), s. n. – Avans, arvună. – Var. acompt. < Fr. acompte.

ACONT s. arvună, avans, (prin Transilv. și Ban.) căpară, (înv.) selem, selemachesă. (A plătit ~ul pentru marfa cumpărată.)

ACONT s. arvună, (prin Transilv. și Ban.) căpară, (înv.) selem, selemachesă. (A plătit ~ pentru marfa cumpărată.)