ADIACENT, -Ă, adiacenți, -te, adj. Alăturat, continuu. ◊ Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf, o latură comună și se află de o parte și de cealaltă a laturii comune. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis.

adiacent, ~ă a [At: DEX² / P: ~di-a~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr adjacent, lat adjacens, -ntis] 1 (Îs) Unghiuri ~e Unghiuri care au același vârf, o latură comună și se află de o parte și de cealaltă a laturii comune. 2 Care se înrudește. 3 Care se învecinează.

*ADIACENT adj. 1 Alăturat, mărginaș ¶ 2 📐Unghiuri ~e, care au același vîrf, o lature comună, iar celelalte laturi de o parte și de alta a acesteia (🖼 30) [fr.].

ADIACENT, -Ă, adiacenți, -te, adj. 1. (În sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf, o latură comună și se află de o parte și de alta a laturii comune. 2. Care se înrudește, se învecinează. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis.

ADIACENT, -Ă, adiacenți, -te, adj. (Livresc) Care se alătură, se atinge cu ceva. Noțiuni adiacente. ◊ Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vîrf și o latură comună. – Pronunțat: -di-a-.

ADIACENT, -Ă, adiacenți, -te, adj. (Livresc) Alăturat; înrudit. ◊ (Geom.) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vîrf și o latură comună. [Pr.: -di-a-] – Fr. adjacent (lat. lit. adjacens, -ntis).

ADIACENT, -Ă adj. (Liv.) Alăturat, în atingere, contiguu. ◊ Unghiuri adiacente = unghiuri care au o latură comună și același vîrf. [Pron. di-a-. / < lat. adiacens – care este aproape, cf. fr. adiacent, it. adiacente].

ADIACENT, -Ă adj. alăturat, învecinat, continuu. ♦ (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au același vârf și o latură comună. (< lat. adiacens, it. adiacente)

ADIACENT ~tă (~ți, ~te) Care este alăturat prin natura lui; legat prin ceva comun; contiguu. Noțiuni ~te. ◊ Unghiuri ~te unghiuri care au același vârf și o latură comună. [Sil. -dia-] /<fr. adjacen, lat. adjacens, ~ntis

*adĭacént, V. adjacent.

UNGHIU (pl. -ghiuri) sn. 1 Colț: era întărit cu ziduri înalte și cu patru turnuri ridicate pe la ~ri (ALECS.); lasă-mă să șez într’un ~ a curților tale (DOS.); să te duci în ~l grădinii cel despre răsărit (ISP.); Și gropițe face’n ~l ucigașei sale guri (EMIN.); Ⓕ: strigătul de libertate... se ridică din toate ~rile lumii civilizate (I.-GH.) ¶ 2 📐 Spațiul cuprins între două drepte sau două planuri care se taie (🖼 5172); ~ drept, unghiu ale cărui laturi sînt perpendiculare (🖼 5172, D); ~ ascuțit 👉 ASCUȚIT I 6; ~ obtus 👉 OBTUS3; – ~ri adiacente, alterne, complementare, corespondente, suplementare 👉 ADIACENT2, ALTERN1, COMPLEMENTAR2, CORESPONDENT I 2, SUPLEMENTAR2; – ~ diedru 👉 DIEDRU; ~poliedru, unghiu format de mai multe plane care se taie în același punct, planele fiind limitate de muchiile comune cu planele vecine ¶ 3 💫 ~ orar, unghiul care pe sfera cerească are ca vîrf polul, o lature o formează meridianul locului, iar cealaltă e formată de cercul mare care trece prin pol și prin astru; se măsoară de la 0° la 360° sau de la 0 la 24 de ore ¶ 4 🫀 ~ facial 👉 FACIAL ¶ 5 📻 ⚔️ ~ de proiecție, unghiul format de vitesa inițială a proiectilului cu orizontul ¶ 6 📻 ~ de incidență 👉 INCIDENȚĂ1; ~ de refracție, unghiul razei refractate cu normala; ~ vizual, unghiul care are ca vîrf centrul optic al ochiului, iar ca laturi razele vizuale extreme la un obiect determinat: ~l vizual se scurtă și, în loc de a străbate prin geamuri, se opri în ele (D.-ZAMF.) [lat. angŭlus].

*adjacent, -ă adj. (lat. ádjacens, -éntis, d. ad, la și jacére, a zăcea, a fi situat). Alăturat: țărĭ adjacente. Unghĭurĭ adjacente, care aŭ o lature comună. – Și adĭacent.

adiacent (desp. -di-a-) adj. m., pl. adiacenți; f. adiacentă, pl. adiacente

adiacent (-di-a-) adj. m., pl. adiacenți; f. adiacentă, pl. adiacente

adiacent adj. m. (sil. -dia-; mf. ad-), pl. adiacenți; f. sg. adiacentă, pl. adiacente

adiacent (i-a)

adiacent.

ADIACENT adj. v. alăturat, înrudit, învecinat, vecin.

ADIACENT adj. contiguu.

ADIACENT adj. contiguu.

adiacent adj. v. ALĂTURAT. ÎNRUDIT. ÎNVECINAT. VECIN.