adnotare sf [At: DA ms/ Pl: ~tări / E: adnota] Însemnare pe marginea unui text Si: adnotație.

*ADNOTARE sf. 1 Faptul de a adnota ¶ 2 📖 📝 Notă explicativă, însemnare făcută la o scriere: a făcut adnotări la toți clasicii prevăzuți în programele liceului.

ADNOTARE, adnotări, s. f. Acțiunea de a adnota, și rezultatul ei. Indice bibliografic cu adnotări.

ADNOTARE, adnotări, s. f. Acțiunea de a adnota și rezultatul ei; (concr.) însemnare, notă care explică, întregește un text.

ADNOTARE s.f. Acțiunea de a adnota și rezultatul ei; (concr.) notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotație. ♦ Caracterizare scurtă a unei cărți, indicînd tematica ei și categoria de cititori căreia i se adresează. [< adnota].

ADNOTARE s. f. acțiunea de a adnota. ◊ notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotație. (< adnota)

ADNOTARE ~ări f. 1) v. A ADNOTA. 2) Notă, însemnare pe marginea unui text pe care îl explică sau îl întregește. 3) Rezumat al unei lucrări, indicând tematica și categoria de cititori. /v. a adnota

*adnotațiúne f. (lat. adnotátio, -ónis). Acțiunea de a adnota un text. Notă explicativă. – Și -áție și -áre. Rar anot-.

adnotare s. f., g.-d. art. adnotării; pl. adnotări

adnotare s. f., g.-d. art. adnotării; pl. adnotări

adnotare s. f. → notare

ADNOTARE s. v. adnotație.

ADNOTARE s. adnotație, notă, notiță. (Text cu ~ i.)