opțiuni
  • info

15 definiții pentru afin (persoană)

din care

Explicative DEX

AFIN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aflată în raport juridic de afinitate (4). 2. Adj. Asemănător, înrudit în spirit. – din lat. affinis.

afin2, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: lat affinis] (Jur) 1-2 smf, a (Persoană) care este rudă prin alianță.

*AFIN2 sm., *AFINĂ (pl. -ine) sf. ⚖️ Rudă (prin alianță): tot acel ce nu este nici rudă, nici afin (cuscru) cu pupilul nu poate fi silit a primi tutela fără voința sa (COD.-CIV.); dacă femeia judecătorului este rudă sau afină a uneia din părți (PR.-CIV.) [ lat. affinis].

AFIN2, -Ă, afini, -e, s. m. și f. (Jur.) Rudă prin alianță. – Din lat. affinis.

AFIN2, afini, s. m. (Jur.) Rudă prin alianță.

AFIN2, afini, s. m. (Jur.) Rudă prin alianță. – Lat. lit. affinis.

AFIN, -Ă adj. Înrudit. // s.m. și f. Rudă prin alianță. [< lat. affinis].

AFIN, -Ă I. adj. înrudit. II. s. m. f. rudă prin alianță. (< lat. affinis)

AFIN ~i m. jur. Rudă prin alianță. /<lat. affinis

❍AFEN... = AFIN...

Ortografice DOOM

afin2 (rudă) s. m., pl. afini

afin2 (rudă) s. m., pl. afini

afin (rudă) s. m., pl. afini

afin (juridic)

afin, -nă (rudă prin alianță).

Intrare: afin (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afin
  • afinul
  • afinu‑
plural
  • afini
  • afinii
genitiv-dativ singular
  • afin
  • afinului
plural
  • afini
  • afinilor
vocativ singular
  • afinule
  • afine
plural
  • afinilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

afin, afinisubstantiv masculin
afină, afinesubstantiv feminin

  • 1. Persoană aflată în raport juridic de afinitate. DEX '09 MDA2 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.