afumătorie sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: afumător + -ie] 1-2 Afumătoare (1-2).

AFUMĂTORIE, afumătorii, s. f. Instalație specială, prevăzută cu toate cele necesare pentru afumarea cărnurilor sau a peștelui. V. afumătoare.

AFUMĂTORIE, afumătorii, s. f. Instalație specială pentru afumarea cărnii sau a peștelui. – Din afumător (puțin întrebuințat) + suf. -ie.

AFUMĂTORIE ~i f. Instalație pentru afumarea cărnii sau a altor alimente; afumătoare. [G.-D. afumătoriei] / afumător + suf. ~ie

afumătorie (rar) s. f., art. afumătoria, g.-d. art. afumătoriei; pl. afumătorii, art. afumătoriile (desp. -ri-i-)

afumătorie (rar) s. f., art. afumătoria, g.-d. art. afumătoriei; pl. afumătorii, art. afumătoriile

afumătorie s. f., art. afumătoria, g.-d. art. afumătoriei; pl. afumătorii, art. afumătoriile

AFUMĂTORIE s. v. afumătoare.

AFUMĂTORIE s. afumătoare. (~ pentru mezeluri.)