AGONISITĂ sf. 1 Ceea ce s’a agonisit, cîștigul dobîndit prin muncă, rodul muncii: Mihai se străduia să-și îngrădească pentru vremile viitoare rodul biruinții și agonisita trudelor lui (VLAH.) ¶ 2 †Faptul de a agonisi: nu era cine să le facă de mîncare acasă... cînd îmbla prin sat după ~ (SB.).

AGONISITĂ s. f. (Pop.) Agoniseală. – V. agonisi.

AGONISITĂ s. f. (Rar) Agoniseală. Eu gîndeam că barem doi-trei ani să slujesc la voi, să am cu ce merge acasă la copilași; numai cu atîta agonisită, ce voi ști eu face cu o sută de copiii. RETEGANUL, P. IV 20.

AGONISITĂ s. f. Agoniseală. – V. agonisi.

agonisită f. agoniseală.

agonisită f., pl. e (d. agonisesc). Est. Agoniseală, avere agonisită.

agonisit², ~ă [At: VARLAAM, C. 302/1 / Pl: ~iți, ~e / E: agonisi] 1 a Câștigat (prin muncă). 2 a Economisit. 3 a Obținut. 4 sf Resurse de trai, hrană. 5 sf (Înv) Leafă. corectat(ă)

agonisită (pop.) s. f., g.-d. art. agonisitei; pl. agonisite

agonisită (pop.) s. f., g.-d. art. agonisitei; pl. agonisite

agonisită s. f., pl. agonisite

AGONISITĂ s. v. economie.

AGONISITĂ s. agoniseală, agonisire, economie, (pop.) chiverniseală, pricopseală, (reg.) priștipeală, (prin Maram. și Transilv.) zoroboc, (înv.) strînsoare, strînsură. (Toate le-a făcut din ~ lui.)

AGONISITĂ s. f. (Mold.) 1. Agonisire, acțiunea de a agonisi. Spre agonisita lucrului deplin... fără sudori și durori a fi nu poate. CANTEMIR, HR. 2.Folos, cîștig, rod al muncii; avere. Arară și sămănară și făcură multă pîne și agonisită domnu-său. VARLAAM. Toval au izvodit a face corturi și toată agonisita căsașilor cu arătură și cu dobitoace, ce fac agonisită la casă. NCL I, 12. Sta... de gîndea ce agonisită poate să le deie, ca să cuprindă cheltuiala lor. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. AP. 4646, 5^v; DOSOFTEI, VS; N. COSTIN; PSEUDO-COSTIN; PSEUDO-MUSTE; NECULCE. // B: Toată agonisita ce au agonisit. BIBLIA (1688). Etimologie: agonisi Cf. chiverniseală (2), chivernisire (2); faidă, hasnă; blagă, bogătate, bucate, iosag, marhă, povijie, prilej, sirmea.