agărlâc sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 288/23 / V: agâr~, ang~ / Pl: ~uri / E: tc agirlik] (Înv) Bagaj.

agârlâc sn vz agărlâc

angărlâc sn vz agărlâc corectat(ă)

‡AGĂRLÎC, ‡AGÎRLÎC (pl. -icuri) sn. Calabalîc mult: prindeau căruțe cu chirie, de-și aduceau ~ul (LET.) [tc.].

‡AGÎRLÎC 👉 AGĂRLÎC.

‡ARGALÎC = AGÎRLÎC: au trecut și ei cu zahereaoa și cu tot ~ul (NEC.).

AGĂRLÎC, agărlîcuri, s. n. (Învechit) Bagaj mult, calabalîc. I-au luat cai, șele și agărlîc, atît al lui cît ș-al slujitorilor. SADOVEANU, Z. C. 110.

AGĂRLÎC, agărlîcuri, s. n. (Înv.) Bagaj (mult); calabalîc. – Tc. ağırlık „greutate”.

agîrlîc n., pl. urĭ (turc. aghyrlyk, d. aghyr, greŭ: bg. agyrlyk, zestre). Rar azĭ. Bagaj, calabalîc (maĭ ales militar). Fig. Calabalîc, harhat, hărmălaĭe, zăhăĭală. – Și angarlîc, argalîc, ardalîc, hardalîc, harhalîc (nord). Și harhalic, gașcă, tovărășie de oamenĭ răĭ. V. podgheaz.

angarlîc, V. agîrlîc.

argalîc, V. agîrlîc.

agărlâc (înv.) s. n., pl. agărlâcuri

agărlâc (înv.) s. n., pl. agărlâcuri

agărlâc s. n., pl. agărlâcuri

AGĂRLÂC s. v. bagaj.

agărlîc s. v. BAGAJ.

AGĂRLÎC s. n. (Mold., ȚR) Bagaj, calabalîc. A: Au trimes de i-au adus agarlîcul. CRB, 168^r. Au trecut și ei cu zahereaua și cu tot argălîcul NECULCE, s. v. argălîc. Gătesc rădvane, carăle si care pentru agârlîc. GHEORGACHI; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-MUSTE; NECULCE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU, s. v. argălîc. B: Lăsat-au acolo carăle și alt agarlîc ce au fost. R. GRECEANU. Variante: argălîc (NECULCE, s. v. argălîc; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU, s. v. argălîc). Etimologie: tc. ağirlík.

ARGĂLÎC s. n. v. agărlîc.