AIEVEA adv., adj. I. Adv. 1. În realitate. ♦ Cu adevărat, într-adevăr 2. Lămurit; clar, limpede. 3. (Înv.) În văzul tuturor, pe față; deschis. II. Adj. Real; palpabil, concret. [Var: aieve adv.] – Din sl. javĕ, bg. jave.

aievea av [At: VARLAAM, C. II, 66 / P: a-ie- / E: vsl зави, bg жаве] 1 Fățiș. 2 Public. 3 Evident. 4 În mod real. 5 În stare de veghe.

AIEVEA, †A(I)EVE, ‡AIAVE(A) I. adv. În ființă, în realitate: ceasul acesta e mai presus de cîte aievea mintea mi-a visat (ODOB.). II. adj. 1 În ființă, real: nu știa de-s toate acestea aievea, ori poate că numai visează (SB.) ¶ 2 †Pe față, fățiș, deschis: ei nu-i venea la socoteală să se arate lui aievea (ISP.) [a³ + vsl. jave].

AIEVEA adv., adj. I. Adv. 1. În realitate. ♦ Cu adevărat, într-adevăr. 2. Lămurit; clar, limpede. 3. (Înv.) În văzul tuturor, pe față; deschis. II. Adj. Real; palpabil, concret. [Pr.: a-ie-. – Var.: aieve adv.] – Din sl. javĕ, bg. jave.

AIEVEA adv. 1. (În opoziție cu în închipuire) În realitate, de fapt. Să se arate mai albă și mai rumenă de cum era aievea. ISPIRESCU, U. 21. Ceea ce spune [un vînător] nu a fost niciodată și nici se poate aievea întimpla. ODOBESCU, S. III 48. ♦ Într-adevăr, cu adevărat. Pe-atunci credeam aievea în basmul Cosînzenii. BENIUC, V. 23. ♦ Ca și cum ar fi sau s-ar întîmpla în realitate. Închise ochii și-l văzu pe Mitrea aievea în față. SADOVEANU, M. C. 194. ♦ (Adjectival, invar.) Real, concret, palpabil. Soarele, abia ridicat deasupra, îi răsfrînge în ochii lui, de pe acoperiș, de pe pereți, de pe ferestre, din tot cuprinsul lui, atîta lumină și în atîtea culori, încît nici nu-i vine a crede un moment că poate fi vorba despre un lucru aievea. SP. POPESCU, M. G. 54. Atunci lumea cea gîndită pentru noi avea ființă, Și, din contra, cea aievea ne părea cu neputință. EMINESCU, O. I 141. 2. (În opoziție cu pe ascuns, în secret) În văzul tuturor, pe față; deschis. Ei nu-i venea la socoteală să se arate lui aievea. ISPIRESCU, L. 184. ♦ (Pleonastic) Deși nu mai vorbeau de rău aievea, în fața împăratului, pe din dos însă... își dădeau coate de rîdeau. ISPIRESCU, L. 37. ♦ Limpede, lămurit. Iarăși văd aievea ce nu este, Dincolo de negurile sure. BENIUC, V. 49. O șoaptă de sus Aievea mi-a spus ALECSANDRI, P. P. 188. – Variantă: aieve (HOGAȘ, M. N. 14, COȘBUC, P. I 205) adv.

AIEVEA adv. I. Adv. 1. În realitate. Înțelese... că... tot ce i se întîmpla nu-i în vis, ci aievea (CARAGIALE) ♦ Cu adevărat, într-adevăr. Credeam aievea în basmul Cosînzenei (BENIUC) ♦ Ca și cum ar fi sau s-ar întîmpla în realitate. Închise ochii și-l văzu pe Mitrea aievea în față (SADOVEANU) ♦ (Adjectival) Real, palpabil, concret. 2. În văzul tuturor, pe față; deschis. ♦ Limpede, lămurit. [Var.: aieve adv.] – Slav (v. sl. javĕ, bg. jave).

AIEVEA¹ adv. În realitate; aidoma. E mai frumoasă decât este ~. /a + sl. javé

AIEVEA² adj. invar. Care este real./a + sl. javĕ

aievea adv. pe față, invederat, în realitate: să se încredințeze de sunt aievea cele ce-i se înfățișa ISP. [Slav. IAVE, cu a protetic, ca în aidoma].

aĭévea (ea dift.) și aĭáve (vechĭ) adv. (a 4 și vsl. ĭavĭe. V. ivesc). Vechĭ. Pe față, fățiș. Azĭ. În realitate, chear în ființă: o șoaptă de sus aĭevea mĭ-a spus (P. P.). Vechĭ. A face aĭevea, a da pe față, a da în vileag. V. aidoma.

aevea^[1] av vz aievea

aieve^[1] av vz aievea

AEVEA = AlEVEA.

aévea, V. aĭevea.

aĭáve, V. aĭevea.

!aievea adj. invar., adv. (apariții ~; a apărea ~)

aievea adv.

aievea adv.

aievea

aievea.

aieve, adv. – 1. Deschis, fățiș. 2. Într-adevăr, efectiv. – Var. a(i)eve(a), îndeaieve(a). Sl. jave „deschis”, cu a- caracteristic adv.; cf. sb. na jave (Cihac, II, 163; Berneker 34).

AIEVEA adv. v. clar, deschis, deslușit, direct, explicit, expres, fățiș, franc, lămurit, limpede, răspicat, sincer.

AIEVEA adv., adj. 1. adv. v. întocmai. 2. adj. v. adevărat. 3. adv. v. real. 4. adj. concret, palpabil, pipăibil. (O realitate ~.)

AIEVEA adv., adj. 1. adv. absolut, aidoma, asemenea, chiar, deopotrivă, exact, identic, întocmai, (înv. și pop.) așijderea, (Mold. și Bucov.) liștai, (prin Bucov.) prici, (Transilv.) tistaș, (prin nord-estul Olt.) tixlim, (înv.) atocma, tij, tocmai. (Este ~ ca tatăl său.) 2. adj. adevărat, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 3. adv. real. (Tot ce ți-a spus este ~.) 4. adj. concret, palpabil, pipăibil. (O realitate ~.)

aievea adv. v. CLAR. DESCHIS. DESLUȘIT. DIRECT. EXPLICIT. EXPRES. FĂȚIȘ. FRANC. LĂMURIT. LIMPEDE. RĂSPICAT. SINCER.