ALBUȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, vâscoasă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjură gălbenușul oului de păsări, reptile, pești etc. 2. (Rar) Sclerotică. – Alb + suf. -uș.

albuș sn [At: CANTEMIR, I. I. I, 100 / Pl: ~uri / E: alb + -uș] 1 (Atm; îvr) Sclerotică. 2 Substanță albă-transparentă, vâscoasă, compusă, în cea mai mare parte, din albumină, care înconjoară gălbenușul oului de păsări, reptile, pești etc.

ALBUȘ (pl. -șuri) sn. 1 Substanță mucoasă, albă-gălbuie, care înconjoară gălbenușul și care devine albă prin fierbere: ~ul oului ¶ 2 🫀 ~ul ochiului, albul ochiului, sclerotica (👉 OCHIU) [alb].

ALBUȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, vâscoasă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjoară gălbenușul oului de păsări, reptile, pești etc. 2. (Rar) Sclerotică. – Alb + suf. -uș.

ALBUȘ², albușuri, s. n. (Rar; de obicei cu determinare «al ochiului») Albul ochiului. Bătrînul a tăcut, întunecîndu-și albușurile ochilor subt sprîncene. SADOVEANU, Z. C. 235.

ALBUȘ¹, albușuri, s. n. Substanță transparentă și vîscoasă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjură gălbenușul oului de pasăre și care se întărește făcîndu-se albă la fiert.

ALBUȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjură gălbenușul oului de pasăre. 2. (Rar) Albul ochiului; sclerotică. – Din alb² + suf. -uș.

ALBUȘ ~uri n. Parte componentă a oului, compusă dintr-o substanță vâscoasă, transparentă, care înconjoară gălbenușul. /alb + suf. ~uș

albuș n. substanță albă a oului și a ochiului.

albúș n., pl. urĭ și e (d. alb). Substanța albă din oŭ.

albuș s. n., pl. albușuri

albuș s. n., pl. albușuri

albuș s. n., pl. albușuri

albuș, pl. albușuri

albuș s. n. sg. (er.) spermă

a lua albușul expr. a se alege cu un câștig minim, a nu lua mai nimic

a rămâne cu albușul / cu izma expr. (intl.) a se alege cu un câștig minim, a nu lua mai nimic.

ALBUȘ s. v. sclerotică.

albuș s. v. SCLEROTICĂ.

ALBUȘ s. n. (Mold.) Albul ochiului, sclerotica. La ochi albușuri în giurul împregiurul luminii ca alte jigănii nu are, ce pre unde ar fi să fie albușul ochiului, iarăși soldzișori ca și peste tot trupul are. CI, 172; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie: alb + suf. -uș.